Vreau sa aflu ce nevoi anume satisfac aceste sarbatori fara de care copilaria noastra nu ar fi existat. Povestile spuse la gura sobei nu ar avea sare si piper, iar cumintenia nu ar avea sistem de referinta. Da, asta cred si de aceea as intreba de ce vin sarbatorile?
De ce toti avem nevoie de ele este o intrebare mai degraba personala deoarece raspunsul este intotdeauna unul individual. Ce anume ne conduce pe acest drum spre sarbatoare?
Sa fie doar un reflex conditionat in care repetarea anuala sa fie cauza dependentei? Sa fie oare atat de vechi obiceiul incat sa nu mai deslusim de ce intampla asa in fiecare an? Cu totii stim ca la originea lor pare sa fie un om cu bunatate sufleteasca. Un om care a trait frumos, facand daruri celorlalti si ajutatndu-si semenii. Un om care a fost sanctificat (bineinteles) dupa ce a trecut in nefiinta. Si se numea Nicolae. Sfantul Nicolae a devenit practic Santa Claus prin diverse modificari (Saint Nicholas ... Saint Niclas si altele) si a fost practic 'desemnat' sa aduca bucurie chiar intr-un moment important multor credinciosi: de Craciun, ziua Nasterii.
Bun asta e istorie si istorioara dar sa ramanem putin la Nicolae. El a facut daruri si a ajutat lumea ce-l inconjura. S-a dedicat acestui stil de viata. Ma intreb daca a facut acest lucru numai intr-o perioada a anului sau a fost o activitate constanta. In scrieri reiese ca a facut asta tot timpul anului. Sa fi fost atunci o sarbatoare continua pentru el? Sau din cauza tumultului zilnic am uitat noi sa facem tot anul o sarbatoare? O sarbatoare pentru noi insine, o sarbatoare pentru cei dragi noua, o sarbatoare pentru celilalti. Cine sunt ceilalti? Pot fi colegii? Pot fi vecinii? Pot fi calatorii din metrou?
Daca ar fi calatorii din metrou cum sa le facem cate o sarbatoare in fiecare zi? Dar daca ar fi vecinii cum sa le descretim fruntea cu o bucurie in fiecare zi? Dar daca ar fi colegii cum sa le oferim bucuria de a veni la munca alaturi de noi?
Iata alte intrebari... (Si nu va propuneam decat o intrebare).
Sigur ca treburile zilnice nu ne vor lasa nici anul acesta sa aflam multe raspunsuri. Sigur ca ne vom simti bine alaturi de familie si de prieteni petrecand in spiritul Craciunului si bucurandu-ne, binemeritat, de sarbatoarea care iata vine si anul acesta in mod simplu si natural. De ce vine? Poate pentru ca un an intreg nu ne-am bucurat. Si poate pentru ca avem nevoie de bucurie. Si poate ca pentru ca aflam ca avem bucurii in noi pe care le putem oferi tuturor: familiei, prietenilor, colegilor, vecinilor si chiar calatorilor din metrou.
De aceea in timpul sarbatorilor si in special in timpul sarbatorilor de iarna ne simtim mai usori, mai plini de viata si chiar mai optimisti. Aceasta stare este dinauntrul nostru si ne face mai luminosi, mai calzi si mai umani. Este, poate, prilejul pe care il avem sa alungam cotidianul prafuit si parca prea gri din sufletele noastre si sa-l inlocuim cu albul pur, asociat deseori cu nametii de zapada. Ceea ce este in noi pactizeaza, tacut si vesel cu albul exterior, al zapezii, si ne arata ca de fapt starea de sarbatoare este una simpla, fara framantari si cu foarte multe emotii. Sarbatorile vin si curata groaza de ganduri din mintea noastra. Si chiar si framantarile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu